Caracteristicile nucului. Tehnici de plantare

Cea mai raspandita specie de nuc, „Juglans regia”, are ca varietati: nucul Persian, nucul Carpatin si nucul comun. 

 

Din randul speciilor pomicole, nucul are cresterea cea mai viguroasa, atingand 12-25 m inaltime si 10-18 m in diametrul coroanei. Diametrul trunchiului poate trece de un metru. 

 

Ca aspect, nucul este un arbore viguros cu trunchi gros, crengi puternice, o coroana larga si bogata. Durata de viata este de 100-300 de ani. S-au remarcat exemplare de 800-900 de ani. Intra pe rod la 8-10 ani de la plantare. Recolta la un pom in plina productie este de 70-200 kg.

 

In Romania, ca peste tot in lume, se obtin puieti de nuc din soiuri selectionate. Diferentele majore intre pomii de nuc altoiti si cei nealtoiti sunt: 

 

– nucii obtinuti prin altoire la masa sau in camp direct pastreaza toate caracteristicile soiului de unde s-au recoltat ramurile

 

– intra pe rod foarte repede

 

De retinut este faptul ca nucii obtinuti din samanta (nuci semanate in camp), din soiuri selectionate, nu pot pastra caracteristicile soiului de unde s-au recoltat nucile si intra foarte greu pe rod, abia dupa 10-12 ani. 

 

 

Desi majoritatea cercetatorilor afirmau ca nucul are un sistem radicular pivotant, cercetari mai recente au dovedit ca nucul are radacinile repartizate la adancimea de 20-80 cm. 

 

Doar pe nisipuri ele ajung la 140 cm. In plan orizontal, la pomii maturi, unele radacini depasesc de 4-7 ori raza coroanei. In primul an, nucul formeaza un pivot de 40-60 cm, gros de 2-4 cm.

 

 

Nucul formeaza un trunchi gros, o coroana voluminoasa care ajunge la pomii maturi la 20 – 25 cm. Dupa primii 3 ani, viteza de crestere a tulpinii este maxima, apoi de la 7 ani in sus, pomii cresc lent, valoarea medie a cresterii anuale fiind de numai 10-15 cm. In general, nucul are o capacitare redusa de ramificare, motiv pentru care coroana sa este rara si are un aspect de ramificare dichotomica.  

 

Ramurile anuale ale nucului sunt scurte, groase si cu maduva mare. Nucul prezinta trei feluri de muguri: vegetativi, micsti female si amenti. Ei sunt dispusi serial.

 

Pe ramura mugurii micsti female sunt dispusi in treimea superioara, iar amentii spre baza. Mugurii vegetativi si amentii se formeaza pe lastar primavara devreme, in luna mai, iar cei micsti femeli se diferentiaza in iulie-august. 

 

Nucul are frunze mari si lucioase. Ele sunt asezate altern, divizate in 5-9 foliole de forma ovala, cu marginea intreaga, glabre pe fata superioara. Prezinta smocuri de peri la nodul nervurilor pe partea inferioara.

 

 

Fiind o specie unisexuat monoica, pe acelasi pom el formeaza doua feluri de flori: mascule si female. 

 

Florile mascule sunt grupate cate 70-150 in amenti; o floare are 2-3 stamine. Un nuc matur produce 5-20 miliarde de graunciori de polen. Polenizarea este anemofila. Dupa iesirea din antera, graunciorii de polen raman viabili numai 2-3 zile. 

 

Florile female apar fie solitar, fie grupate cate 2-3, rar mai multe, in varful lastarilor fertili plasati terminal. Momentul de maxima receptivitate pentru polen este de la inceputul desfacerii lobilor pana cand ei ajung divergenti. 

 

Fructul este o drupa sferica, cu o singura samanta, cu doua cotiledoane mari, zbarcite. Este variabil ca forma si marime. Sunt considerate fructe de calitate nucile care au peste 10 g, endocarpul neted, cu valvule bine sudate, orificiu peduncular mic, bine inchis, cu peste 45% miez.

 

Coroana este portiunea care incepe de la prima ramura si se termina la varful pomului, alaturi de toate ramurile, axul pomului si ramurile laterale. Are rol major in cresterile vegetative si generative si asimilarea substantelor organice in diferite organe.

 

Coroana este formata din muguri, ce au rol de reluare anuala a procesului de crestere si fructificare. Mugurii sunt de mai multe feluri: muguri vegetativi (servesc la cresterea pomului), muguri floriferi, muguri micsti, lastarii. 

 

In fiecare primavara, din mugurii vegetativi pornesc noi formatiuni, lastarii, ramurile – dupa caderea frunzelor, iar in toamna, lastarii devin ramuri anuale. Dupa morfologie, ramurile sunt de schelet, sarpante si subsarpante.