Sortimente de miere mai puţin cunoscute

Magazinele şi supermarketurile ne-au obişnuit numai cu 2-3 feluri de miere. Parcă din totdeauna, pe rafturi nu sunt decât borcane cu miere de tei, de salâm sau miere polifloră. În realitate, există foarte multe sortimente de miere, toate la fel de bune şi sănătoase.
Mierea de salcâm
Este o miere de calitate superioară, foarte căutată din cauza gustului plăcut şi dulce. Are consistenţă fluidă, vâscoasă şi o culoare galbenă, luminoasă, spre galben-pai. Nu este genul de miere care se cristalizează, nici măcar după 2 ani; conţine 41% fructoză, 35% glucoză şi 10% maltoză şi zaharoză. Atenţie! Dacă mierea de salcâm are o aromă foarte puternică, înseamnă că a fost falsificată, fiind amestecată cu o infuzie de flori de salcâm.

Mierea de tei

Este unul din cele mai cunoscute şi mai apreciate sortimente de miere. Are un gust dulce, cu o aromă plăcută de tei. Culoarea variază între galben, portocaliu şi chiar brun-roşcat. Mierea de tei se cristalizează, formând foarte repede granule mici.

Mierea de zmeur

Are o aromă uşoară de zmeură şi o culoare bogată, ce variază de la galben-roşcat, la ruginiu. Deşi când e proaspătă este lichidă, mierea de zmeur se cristalizează rapid şi capătă o culoare albicioasă.

Mierea de mentă

Provine în principal din zona Delta Dunării şi este foarte bogată în vitamina C. Are o aromă uşor mentolată, consistenţă vâscoasă şi nu se cristalizează niciodată de tot. Culoarea este deosebită: roşcat-verzuie.

Mierea de floarea-soarelui

Nu are o aromă specifică, dar se cristalizează foarte repede, iar culoarea variază de la galben, la galben-pai sau galben-brun.

Mierea de castan comestibil

Este deosebită tocmai prin gustul puternic, amar. Se cristalizează încet şi e deschisă la culoare.

Mierea de pădure (sau de mană)

Alte sortimente mai puţin cunoscute de miere sunt: mierea de fâneaţă (obşinută din florile de fâneaţă), mierea de trifoi alb, mierea de lucernă, mierea de muştar, mierea de hrişcă sau mierea de rapiţă.