Tot ce trebuie sa stiti despre tinctura de rostopasca

Rostopasca face parte din familia Papaveraceae, fiind o planta care in antichitate era utilizata in bolile ficatului şi vezicii biliare. Conform scrierilor medicului si botanistului grec Dioscoride, denumirea ştiinţifica a plantei, Chelidonium, provine din grecescul ,,helidonous”, care inseamna „randunica” si se datoreaza faptului ca perioada de inflorire a plantei coincide cu sosirea randunelelor.
 
In medicina traditionala, rostopasca era intrebuinţata in afectiuni hepato-biliare. Eficienta plantei se datoreaza continutului ridicat in alcaloizi, substante bioactive raspunzatoare de aparitia efectelor farmacodinamice. Principalii alcaloizi din compoziţia plantei sunt chelidonina, homochelidonina, sangvinarina, cheleritrina, coptizina si berberina.
Se mai numeşte negelarita, crucea-voinicului, buruiana-de-cele-sfinte, galbanare, hilindunea, iarba-randunelei, mac-salbatic, maselarita, negeloasa sau scanteiuta.

Folosita pentru uz intern, tinctura de rostopasca stimuleaza si regleaza secretia hepatica de bila, stimuleaza tonusul si peristaltismul vezicii biliare ameliorand fluxul biliar, normalizeaza valorile bilirubinei si ale colesterolului. Solutia este antilitiazica, hepatoprotectoare, hipolipemianta, hipocolesterolemianta, analgezica, antispastica, antiinflamatoare, antibacteriana, antimicotica, antivirala, antitumorala. Totodata, folosita pentru uz extern, are efect cicatrizant, antibacterian, antimicotic, antivirala si antitumoral.
Intern, contribuie la functionarea normala a sistemului hepato-biliar, prin stimularea producerii si eliminarii de bila, mentinerea tonusului si peristaltismului vezicii biliare in limite normale, mentinerea concentratiei normale a bilirubinei in sange si protejarea celulelor hepatice.

Totodata, are un rol important in mentinerea concentratiei normale a colesterolului si grasimilor in sange si la nivelul ficatului si normalizarea procesului de diviziune celulara la nivelul ficatului, esofagului, pancreasului si plamanilor.
Extern, contribuie la reducerea disconfortului care apare la nivelul pielii.

Ca indicatii pentru uzul intern, se utilizeaza ca adjuvant in dischinezii biliare, colecistite acute si cronice, colici hepatobiliare, litiaza biliara, spasme ale tractului gastrointestinal, tuse spastica, tumori de esofag, pancreas, plamani.
Extern, se utilizeaza ca adjuvant in dermatoze, psoriazis, infectii cronicizate ale pielii, negi, bataturi, cheratita, tumori cutanate.

Se administreaza cu prudenta la persoanele cu gastrita hiperacida si ulcer gastric si duodenal, intrucat, din cauza continutului in alcool, poate creste aciditatea gastrica.

Tot din cauza continutului de alcool, nu se recomanda administrarea in hepatite virale, toxice si metabolice, steatoza hepatica si ciroza hepatica.

Tot la fel de benefice sunt si efectele ceaiului de rostopasca, recomandat in mod special pentru afectiunile ficatului. totodata este recomandat pentru a contracara efectele intepaturilor de insecte, fiind si un stimulent pentru respiratie