Pe scurt, despre apicultură

Apicultura este o activitate importantă care contribuie la protecţia mediului ambiant şi la producţia agricolă şi forestieră, prin activitatea de polenizare a albinelor.

Caracterizarea produselor apicole ca fiind obţinute după metodele de producţie ecologică este strâns legată atât de tratamentele aplicate stupilor, cât şi de calitatea mediului înconjurător. Această caracterizare depinde, de asemenea, de condiţiile de extragere, prelucrare şi depozitare a produselor apicole.


În cazurile în care un operator administrează mai multe unităţi apicole aflate în aceeaşi zonă, toate unităţile trebuie să respecte cerinţele din prezentele norme metodologice.

Perioada de conversie este de un an. În timpul acestei perioade ceara pentru ramele noi trebuie să provină din unităţi acreditate în agricultura ecologică, şi ceara de pe vechile rame trebuie să fie înlocuită pe măsura posibilităţilor naturale.
Stupii trebuie să fie formaţi prin diviziunea coloniilor deja acreditate ca fiind ecologice sau prin achiziţionarea de colonii ecologice sau de stupi ecologici exceptând cazul în care nu sunt astfel de albine (derogare până în data de 24/08/2002) sau în caz de mortalitate ridicată. În acesta caz derogatoriu perioada de conversie este de un an.

Derogări pentru reînnoirea stupilor: 10% pe an din regine sau din roiuri fără perioadă de conversie dacă se folosesc stupi ce au rame cu ceară ecologică.

Amplasarea stupilor: trebuie să garanteze, pe o rază de 3 km, o sursă naturală compusă în proporţie mai mare de 50% din nectar (în principal), mielat şi din polen ce provin din culturi din agricultura ecologică, din flora spontană sau din culturi de tip MAE cu acţiune redusă asupra mediului.

Alimentaţia: roiurile trebuie să dispună de rezerve de miere şi de polen pentru a trece iarna. Alimentaţia artificială cu miere ecologică nu este autorizată decât dacă au fost condiţii climatice excepţionale.

Dacă nu există riscuri de cristalizare a mierii, se poate folosi sirop de zahăr sau melasă ecologice doar cu titlu derogatoriu, cu autorizaţia de la organismul de control, în limita a 7 kg SU pe stup pe perioada a două ierni, putând ca această cantitate să ajungă la 10 kg în zonele de munte, zone cu climat continental sau zone tradiţionale cu miere de brad.

Profilaxie şi tratamente medicale: produsele homeopatice şi fitoterapeutice trebuie să fie folosite cu prioritate faţă de produsele alopatice. Dacă se face un tratament alopatic coloniile tratate trebuie să fie izolate şi să treacă printr-o perioadă de conversie de un an după ce s-a înlocuit ceara cu ceară ecologică.

În caz de infestare cu parazitul Varroa jacobsoni, acidul formic, lactic şi acetic cât şi mentolul, timolul, eucaliptolul şi camforul pot să fie utilizate. Utilizarea acidului oxalic este interzisă chiar şi ca produs de curăţire pentru rame.

Procedee de preparare a mierii şi a produselor de stup:

1. Recolta şi intervenţiile:

Cu ocazia vizitelor, a recoltei şi a manipulării ramelor, sunt autorizate doar tehnicile care folosesc fumul sau combustibili organici nepoluanţi, orice alt procedeu cum este scuturarea sau perierea ramelor, capcanele pentru albine şi suflarea aerului sunt interzise.

Produse interzise: fenolul, nitrobenzenul, esenţa de migdale amară, sfoara de sisal (agave de mexic) sau orice alte produse de sinteză, cât şi recoltarea prin distrugerea coloniilor.

2. Extragerea: transfer:

Toate utilajele pentru extragere trebuie să fie apte pentru contactul cu mărfurile alimentare. Tabla, fonta, galvanizarea sunt strict interzise, chiar dacă sunt acoperite de ceară sau de propolis.

Toate sistemele neregenerabile susceptibile de a provoca încălzirea mierii peste 40°C sunt interzise.

3. Condiţionarea intermediară:

Topirea este autorizată la o temperatură mai mică de 40° C, cu controlul H.M.F: procentul maxim admis este de 10 mg/kg pentru mierea în vrac sau în butoi, de 15 mg/kg pentru cea în borcane.

4. Filtratrea, însămânţarrea şi alte procedee:

Tehnologiile care folosesc mijloace fizice sunt autorizate în limita temperaturilor indicate mai sus, şi cu singura condiţie de a nu degrada mierea peste valorile admise de către lege.

5. Stocarea mierii:

Se recomandă o temperatură constantă pentru stocarea produselor finite, în ambalaje cu dop etanş, pentru a evita degradarea mierii peste valorile de referinţă.

6. Prepararea polenului:

Uscarea trebuie să fie făcută la o temperatură mai mică de 40° C. Pentru transferul şi condiţionarea sa, polenul cere aceleaşi materiale ca şi mierea. Stocarea polenului este recomandată să se facă la temperaturi de 4 - 5 °C.

7. Recoltarea şi prepararea lăptişorului de matcă:

Pentru producerea lăptişorului de matcă pot să fie folosite celule artificiale din materiale reutilizabile. Celulele şi toate ustensilele folosite pentru producerea şi recoltarea lăptişorului de matcă trebuie să fie pentru uz alimentar.

Amorsarea celulelor, înainte de introducerea larvelor, trebuie să se facă exclusiv cu lăptişor de matcă din agricultura ecologică. Operaţiunile de recoltare trebuie să fie efectuate în aceeaşi zi cu scoaterea ramelor, ramele luate trebuind să fie păstrate la adăpost de lumină, de uscare şi menţinute la o temperatură mai mică decât cea a coloniei.

Înlăturarea larvelor este obligatorie înainte de orice operaţie de extracţie. Extracţia se poate efectua cu ajutorul unei spatule, a unei pompe de vid sau cu ajutorul unei centrifuge. Lăptişorul de matcă trebuie să fie filtrat în momentul recoltei şi condiţionat în recipienţi alimentari şi de preferinţă din sticlă.

Lăptişorul de matcă trebuie imediat să fie depozitat la frig între + 2°C şi +5 °C.