Taierea vitei de vie in Republica Moldova

Tăierile la vita de vie se clasifică după mai multe criterii:

după scop şi varsta butucilor:

• tăieri de formare;
• tăieri de fructificare;
• tăieri de regenerare;
• tăieri speciale, in cazul viţelor afectate de accidentele climatice.

după modul de execuţie:

• tăieri manuale;
• tăieri semimecanizate;
• tăieri mecanizate.

după starea de vegetaţie a butucilor:

• tăieri in uscat;
• tăieri in verde.

Tăierile de formare sunt indicate in primii 3-5 ani de creştere a butucilor de viţă de vie. Ele au scopul de a da o anumită formă butucilor.
Tăierile de fructificare sunt aplicate in perioada de creştere şi fructificare şi urmăresc scopul obţinerii unei recolte stabile şi calitative.

Tăierile de regenerare sunt indicate in plantaţiile viticole bătrane, in perioada de declin. Ele au ca scop refacerea butucilor pentru o perioadă scurtă (5-7 ani) in scopul unor recolte relativ stabile. Acest tip de tăieri trebuie combinat şi cu alte lucrări agrotehnice.

Tăierile speciale se efectuează in cazul butucilor afectaţi de accidentele climatice, cum ar fi temperaturile joase din timpul iernii, ingheţurile tarzii de primăvară, grindina, bolile etc.

Tăierile manuale se realizează de către persoane calificate, cu ajutorul foarfecelui şi ferestrăului.
Tăierile semimecanizate se efectuează cu ajutorul unor foarfece pneumatice, care uşurează efortul fizic depus.
Tăierile mecanizate se utilizează mai mult in plantaţiile roditoare, prin utilizarea unor mijloace mecanizate de tăiere, de tipul cositoarelor. Se execută cu scopul de a uşura munca manuală.

Tăierile in uscat sunt utilizate in intervalul de după căderea frunzelor (toamna) şi pană la migrarea sevei (primăvara).
Tăierile in verde se execută in perioada de vegetaţie după afectarea de diferiţi factori abiotici sau biotici şi in cazul formării rapide a butucilor.

Tăierea viţei de vie pentru fructificare In viticultură, in scopul obţinerii unor recolte stabile şi calitative şi pentru limitarea polarităţii longitudinale, există următoarele metode de tăiere:

Tăiatul scurt, care constă in aceea că in fiecare an lăstarii pentru recoltă se taie scurt, la 2-3 ochi. Această metodă are cateva avantaje, intrucat punţile de rod in fiecare an se lungesc cu un internod. Rănile sunt mici, fiindcă tăiatul se face prin lemn de doi ani şi le putem localiza dintr-o parte a punţii de rod. Această metodă de combatere a polarităţii se foloseşte in regiunile unde butucii au o creştere slabă. La noi in ţară ea se foloseşte in plantaţiile de portaltoi şi plantaţiile altoi de tip intensiv.

Arcuitul coardelor in timpul legatului in uscat. Conform acestei metode la tăiatul in uscat se lasă corzi de rod de 8-12 ochi, care ulterior se arcuiesc. Dacă coarda va fi legată vertical, mai viguroşi vor fi lăstarii crescuţi in varful corzii, iar lăstarii din ochii de mijloc şi de la bază au o creştere foarte slabă sau nu se dezvoltă. Legand corzile de rod orizontal sau arcuit, lăstarii pe această coardă se vor dezvolta uniform. Astfel, mai intai se neutralizează varful fiziologic al coardei, prin arcuire, o parte din vasele conducătoare se deformează, ceea ce favorizează repartiţia egală a apei şi elementelor nutritive pentru toţi lăstarii de pe această coardă.

Luaţi aminte! Corzile de rod la legatul in uscat trebuie arcuite, fapt ce stimulează considerabil fructificarea butucilor.

Principiul Marconi. Pe cordon se lasă un cep tăiat la 4 ochi, din care doi de la bază se orbesc. Din ochii superiori se dezvoltă doi lăstari şi, fiindcă incărcătura e slabă, se dezvoltă şi lăstarii din ochii unghiulari. In al doilea an, tăiatul se face in felul următor: din lăstarii dezvoltaţi la varful cepului se lasă o coardă sau două pe rod, iar unul din lăstarii dezvoltaţi din ochii unghiulari se taie la patru ochi, din care doi de la bază se orbesc. In al treilea an şi mai departe, coardele cu lăstari ce au fructificat se inlătură de la bază, iar din lăstarii de pe cep se formează 1-2 corzi de rod, iar unul din lăstarii ce cresc din ochii unghiulari scurtandu-se la 4 ochi.

Principiul veriga de rod este o metodă mixtă ce include elementele din toate trei principii descrise mai sus, inlăturand neajunsurile pe care acestea le au, fiecare in parte.

Tăierea după principiul veriga de rod
Cepul de inlocuire şi coarda de rod localizate pe puntea de rod poartă denumirea de verigă de rod. Altfel spus, pe puntea de rod se lasă un cep de inlocuire a doi-patru ochi şi o coardă de 5-15 ochi. Cepul de inlocuire intotdeauna se plasează mai jos de coarda de rod. Pentru a forma cepul de inlocuire şi coarda de rod, se aleg numai lăstari anuali maturaţi, dezvoltaţi normal. Principiul veriga de rod ca metodă de limitare a polarităţii longitudinale este cea mai răspandită şi dă posibilitatea de a regla puterea de creştere şi fructificare a butucilor şi de a menţine forma acestora. Se foloseşte in regiunile unde creşterea butucilor este puternică. In general, tăierea viţei de vie după principiul veriga pe rod poate fi exprimată in felul următor: anual, pe cepul de inlocuire de anul trecut se formează (din lăstarii anuali maturaţi) o nouă verigă de rod, iar coarda de rod de anul trecut cu toţi lăstarii (anuali, maturaţi) amplasaţi pe ea se inlătură.

Ţineţi minte!
1. Lăstarii anuali maturaţi dezvoltaţi normal sunt acei care au lungimea de 0,8-2,0 m şi grosimea de 6-13 mm.
2. Cepul de inlocuire intotdeauna se lasă mai jos decat coarda de rod.

Tipurile verigilor de rod
Există următoarele tipuri de verigi de rod:

• clasică (obişnuită, simplă) - alcătuită dintr-un cep de inlocuire de 2-4 ochi şi o coardă de rod de 5-15 ochi;
• fortificată (dublă, intărită) - alcătuită dintr-un cep de inlocuire de 3-4 ochi, semicoardă de rod (5-7 ochi) şi o coardă de rod de 8-12 ochi;
• bulgară - alcătuită din doi cepi de inlocuire de 2-3 ochi fiecare şi o coardă de rod de 6-12 ochi;
• moldovenească - compusă din două corzi de rod cu lngimea de 6-12 ochi (utilizată la forma de cupă moldovenească) sau dintr-o semicoardă de rod de 4-6 ochi şi o coardă de rod de 8-12 ochi (utilizată la forma de butuc moldovenească de spalier).

Autori: Vladimir Corobca, Gheorghe Nicolaescu