Microferma de fazani: Reproducerea in semi-libertate

Ouale, fie ca provin din voliere, fie ca sunt culese din cuiburi naturale sau cumparate de la alti producatori, sunt incredintate pentru a fi clocite unei mame adoptive, plasate intr-o cusca de crestere.

 

Asemenea custi se vor amplasa de la inceputul perioadei de cuibarire pe o pajiste sau in mai multe zone distincte ale rezervatiei. Amplasarea mai multor custi in aceeasi zona usureaza controlul si intretinerea acestora, dar comporta riscuri crescute de contactare a unor maladii si presupune operatiuni suplimentare de transport a puilor in momentul eliberarii lor.

 

A doua solutie, cu amplasarea custilor in zone distincte, faciliteaza dispersarea pasarilor in spatiul natural, ofera o hrana mai bogata si implica mai putine riscuri de imbolnavire.

 

Intretinerea si controlarea adaposturilor sunt insa mai dificile si mai laborioase. Distanta dintre doua astfel de custi trebuie sa fie de minim 20 - 40 m. Ca urmare, pe un hectar de teren se pot creste aproximativ 500 de fazani. Prima ratie alimentara va fi furnizata puilor la o zi de la iesirea din ou, in asa fel incat mama sa-i poata invata cum sa se hraneasca.

 

Ulterior, pasarea va fi hranita separat, iar puilor li se va da hrana in asa fel incat mama sa nu aiba acces la ea (pentru ca micutii sa nu ramana nemancati). Dupa 8 - 10 zile de viata, daca vremea o permite, cusca va fi deschisa, astfel incat puii sa poata iesi afara.

Seara, dupa intrarea lor inapoi, usa trebuie inchisa pentru ca eventualii rapitori sa nu poata patrunde in interior. Cand puii au implinit o luna, closca va fi eliberata si ea, insotindu-i afara pana la completa lor dezvoltare, cand acestia vor migra in mod natural in mediul inconjurator sau vor fi mutati pe terenurile ce trebuie repopulate.

 

Pe toata perioada cresterii, si mamei si puilor li se va asigura atat hrana si apa, cat si curatenia custii. Acest tip de reproducere, rezervat fazanilor obisnuiti, permite introducerea in rezervatii a pasarilor adaptate conditiilor naturale.

Carnea pasarilor crescute in semi-libertate poseda proprietati organoleptice superioare celei a pasarilor crescute in captivitate. Se realizeaza deci un compromis acceptabil intre reproducerea in libertate si cea artificiala