Reproducerea fazanilor. Alegerea reproducatorilor

Experimentele efectuate de cercetatorii americani au demonstrat ca un cocos poate fecunda 93% din ouale produse de 12 femele, 91% din cele produse de 15 femele si 83% din cele produse de 20 de femele.

 

Sezonul de imperechere debuteaza in a doua jumatate a lunii martie, atingand momentul de varf la jumatatea lunii aprilie. In functie de hrana furnizata si de conditiile climaterice ale anului respectiv, randamentul maxim de oua (ceea ce inseamna intre 60 si 75 de oua zilnic pentru 100 de femele) se poate mentine o perioada mai mica sau mai mare de timp.

 

Oricum, cel putin pana la 1 iunie acest varf se va mentine, productia de oua scazand rapid odata cu instalarea caldurilor mari ale lunilor de vara. Randamentul cotidian mediu al lunilor aprilie si mai, luate impreuna, este de aproximativ 55%, media anuala situandu-se intre 48% si 62% pe intreaga perioada de reproducere.

 

 

Reproducatorii se vor alege dintre pasarile cele mai frumoase si mai robuste, a caror vitalitate este demonstrata de voiciunea lor. Ei vor fi instalati in custile pentru monta la inceputul lunii februarie.

 

Pasarile alese in acest scop trebuie separate de celelalte, pe sexe, cu cateva saptamani inainte de a fi puse in custile de imperechere, pentru a fi tratate impotriva parazitilor. Acest lucru este indispensabil pentru a avea la inceputul sezonului de reproducere animale perfect sanatoase si bine dezvoltate ponderal.

 

Tineti cont ca ouatul reprezinta un efort important pe care pasarile trebuie sa-l faca, de aceea ele trebuie sa fie in cea mai buna forma fizica pentru a avea un randament mai ridicat. Aceasta separare este necesara si pentru a se putea efectua modificarea progresiva a regimului alimentar.

Se pot alege reproducatori care sa fie tinuti peste iarna in custile de monta sau in semilibertate in zone impadurite, precum si pasari salbatice. Ultimele doua categorii au nevoie de o perioada pentru a se acomoda cu viata in captivitate. Acest lucru trebuie facut din timp, capturarea reproducatorilor fiind adesea dificila.

 

Un alt factor important in selectia candidatilor il reprezinta varsta. Experienta a demonstrat ca puicutele in varsta de doi ani sunt cele mai prolifice furnizoare de oua, ele incepand sa oua cel mai devreme si fiind closti foarte bune. In consecinta, vor fi preferate femele cu varste cuprinse intre 1 an si 2 ani. Aceeasi varsta se recomanda si pentru cocosi.

 

Se va evita alegerea exemplarelor care au pintenii prea dezvoltati, lucru care indica o varsta mai ridicata (in plus, acesti pinteni ranesc adesea femelele in timpul imperecherii). Acest factor este mai putin important pentru femelele capturate din salbaticie, caci ele dau, in general, mai putine oua decat cele crescute in semilibertate sau in captivitate.

 

 

Am mentionat deja faptul ca reproducerea fazanilor in libertate, in ciuda tehnicilor de control si supraveghere, nu poate asigura decat mentinerea populatiei, si nu cresterea acesteia, din cauza numeroaselor pericole existente, mai ales daca este vorba de un mediu nou, pe care pasarile nu il cunosc.

 

La acestea se adauga si faptul ca, in libertate, numarul de oua depuse este mai mic, ceea ce implica o rentabilitate mai redusa a acestui tip de crescatorie. Daca se doreste totusi reproducerea in mediul natural, vor trebui adoptate o serie de masuri menite sa reduca factorii de risc.

 

In general, o rezervatie mare cuprinde si zone cultivate, pe care se executa lucrari agricole. Din pacate, aceste terenuri sunt preferate de fazani cand isi construiesc cuiburile. Pentru a se evita distrugerea acestora, supraveghetorii (padurarii sau paznicii) vor trebui sa identifice cuiburile si sa le marcheze printr-un semn distinctiv, pentru a fi semnalate agricultorilor.

Eficacitatea metodei depinde de numarul si priceperea personalului, dar si de cat de mult vor respecta cultivatorii aceste marcaje.

 

Chiar daca toate conditiile sunt indeplinite, exista inca riscul de a fi distruse o parte din cuiburi. In cazul in care lucrarile agricole sunt efectuate manual, femela care cuibareste se va indeparta la apropierea omului, dar va reveni in cuib dupa plecarea acestuia.

 

In cazul in care lucrarile se executa insa cu utilaje agricole, zgomotul specific va determina inhibitia femelei care are tendinta de a se piti in ierburi, fiind adesea strivita impreuna cu ouale sau puii de catre masini.

De aceea este recomandabil sa se apeleze la bunavointa agricultorilor pentru a cauta si a ocroti aceste cuiburi (se poate oferi chiar un premiu pentru fiecare cuib identificat si protejat, pentru a-i stimula).

 

Solutia optima consta in realizarea unui compromis: daca respectivul cuib este situat intr-o zona sigura (in tufisuri sau zone cu vegetatie inalta, salbatica), fazanii vor fi lasati sa se reproduca natural, dar in celelalte cazuri ouale vor fi indepartate din cuib si vor fi clocite fie de o closca surogat (care poate fi gaina sau curca), fie vor fi puse in incubator.

 

Colectarea va trebui sa fie facuta de specialisti, altfel riscurile de distrugere a embrionului datorita unei manipulari gresite sunt foarte mari. In plus, se va avea grija ca ouale sa fie regrupate asa cum au fost in cuiburi, caci altfel, gradul de incubatie fiind diferit, pierderile vor fi mult mai mari.

Pentru realizarea acestui deziderat se va recurge la marcarea fiecarui ou in functie de locul si momentul in care a fost colectat.

 

Ouale vor fi adunate in containere dublate cu materiale moi, termoizolante, care sa mentina temperatura pana la momentul punerii lor sub mama adoptiva sau in incubator (se poate utiliza o plosca cu apa calda, care sa incalzeasca ouale in timpul transportului).

In momentul colectarii se va proceda la mirajul acestora (vezi subcapitolul urmator) cu ajutorul unui aparat special care verifica gradul de incubatie. 

 

Reproducerea in libertate, care nu este intotdeauna eficace si rentabila, nu se aplica decat fazanilor ordinari, destinati repopularii rezervatiilor. Fazanii ornamentali, crescuti intr-o gradina sau parc, se pot reproduce si ei spontan, mai ales daca este vorba de un loc linistit si cu o vegetatie bogata. In cazul acestora, rezultatele cele mai bune se obtin prin reproducerea in voliere sau in semilibertate.