Oua de fazan. Tot ce trebuie sa stii

Exista metode de stimulare artificiala a productiei de oua: femelele sunt inchise in custi luminate artificial si natural, succesiv, astfel incat perioada de lumina zilnica sa fie de 13 ore, incepand cu 1 martie. La randul lor, masculii trebuie supusi acestui regim incepand cu o luna mai devreme.

 

Ouale de fazan au culoarea verzuie, uniforma, greutatea lor variind in functie de rasa si individ. Diferenta de greutate intre cel mai mic si cel mai mare ou produs de aceeasi femela poate atinge 6 g de-a lungul unui sezon.

Greutatea medie a oualor fazanilor comuni este de 33 g. Primele oua de la inceputul sezonului sunt ceva mai mici (cam 32 g in medie), ele crescand de-a lungul perioadei de depunere, depasind aceasta greutate medie. In functie de rasa, ouale au greutati cuprinse intre 30 si 35 de grame.

 

Pentru a evita expunerea lor indelungata la soare, ouale trebuie colectate de mai multe ori pe zi. In captivitate, fazanitele depun oua pe intreaga suprafata a custii, de aceea ouale trebuie colectate prompt, pentru a nu fi strivite de restul pasarilor.

Recipientul de colectare trebuie sa fie captusit cu un material moale, care sa amortizeze socurile in timpul transportului, iar ouale vor fi depozitate intr-o incinta cu temperatura de 10 - 13 C si o umiditate de 50 - 60%. 

 

In aceste conditii, ele isi vor conserva proprietatile si prospetimea timp de cel putin 15 zile, deci crescatorul va dispune de o marja lunga de timp inaintea incubatiei. Daca depozitarea se face intr-o simpla camera racoroasa, perioada de pastrare nu trebuie sa depaseasca 7 zile.

 

Procentul de oua fertilizate depinde de regimul alimentar al femelelor in perioada aprilie-iunie si se situeaza in jurul valorii de 93%, maximul fiind atins in mai – pana la 98%.

In ciuda acestui procent extrem de ridicat, doar 75% dintre oua vor produce efectiv pui. In 18% din cazuri apar accidente in timpul incubatiei, printre care se numara neasigurarea unor conditii optime de stocare a oualor, alimentatia defectuoasa, greselile de manipulare sau de utilizare a incubatoarelor etc.

Dupa nasterea puilor, procentul celor care vor atinge varsta de 8 saptamani se situeaza intre 60 si 90%. In medie, din 100 de oua puse la clocit vor rezulta 57 de adulti.

 

Unii crescatori acorda o importanta deosebita culorii cochiliei: ouale mai putin pigmentate sunt, in general, mai putin fertile. De asemenea, ei evita incubarea oualor a caror coaja este rugoasa, care au forme anormale sau dimensiuni prea mici. Aceste oua imperfecte sunt primele produse de femela la inceputul sezonului si abia dupa 4 - 6 ouari se obtin ouale cu greutate si aspect normal.

 

Multi crescatori considera ca ouale din fiecare cuib sau sertar de incubator trebuie sa fie de aceeasi greutate si marime, dar cercetarile intreprinse in acest sens au demonstrat ca nu exista diferente de ecloziune intre ouale mari si cele mici.

Exista insa si alti factori de risc, cum ar fi carenta de calciu (care va conduce la o coaja prea subtire) sau nerespectarea perioadei de 24 de ore in care ouale trebuie sa se „odihneasca“ dupa transport, inainte de a fi puse la clocit.

 

In timpul perioadei de conservare, ouale vor fi asezate in pozitie verticala, usor inclinate, cu partea mai lata in sus. Intoarcerea lor nu este neaparat necesara, important fiind ca durata stocarii sa nu depaseasca 15 zile.