Polen: Beneficiile consumului

In timpul unui an apicol, o familie trebuie sa colecteze si sa manance aproximativ 45 kg de polen.

 

Este principala sursa de proteine a albinelor si este foarte bogat in azot. Totusi, un singur tip de polen nu poate asigura intreaga gama de proteine, asa ca albinele care au parte de un singur tip de polen vor suferi de malnutritie, la fel ca si in cazul oamenilor.

Daca vor fi ingrijite corespunzator, albinele vor avea rezerve de hrana adecvate primavara, dar au categoric nevoie de polen proaspat.

 

Albinele cauta in primul rand polen cand colonia are nevoie de el. Veti putea observa cum familia aduce in stup transporturi de polen de culori diferite pe care il depune in faguri. Cartile specializate sau cautarea pe internet pot aduce informatii despre culoare polenului obtinut de la diferite flori, astfel puteti identifica plantele vizitate de albinele din stupina dumneavoastra.

 

La culesul de polen, albina isi foloseste tot corpul, de la perisorul aflat pe cap, torace si abdomen la aparatul bucal sau cele trei perechi de picioare. Asa cum am vazut, in morfologia albinei lucratoare, aceasta poseda la nivelul picioarelor o serie de dispozitive ce ii permit curatarea intregii suprafete a corpului si la debarasarea polenului cu care se acopera in timpul culesului, participand ulterior la confectionarea ghemotoacelor de polen care ajung in stup. 

 

Intre 50.000 si 100.000 de zboruri ii sunt necesare unei albine lucratoare pentru a aduce 1 kg de polen in stup si ii ia aproximativ 15 minute de spor pentru culegerea unei incarcaturi in conditii favorabile de vant sau 20 pana la 30 de minute in conditii mai putin favorabile. Bineinteles, durata unui zbor este conditionata de abundenta polenului pe florile vizitate.

 

Spre exemplu, vorbind de extreme, o floare de mac de camp poate aduce albinei material pentru 8-10 incarcaturi de polen, iar in cazul trifoiului sunt necesare 600 de flori pentru o singura incarcatura. 

 

Polenul adunat intr-o celula este suficient pentru hrana a doua larve. In timp, granulele de polen adunate in faguri sunt tasate cu capul pentru eliminarea aerului, apoi albinele depun un strat foarte fin de propolis urmand ca partea ramasa, aproximativ o treime, sa fie completata cu miere, iar deasupra se inchide cu un capac de ceara.

 

Se creeaza practic un vid care face ca polenul sa sufere un fenomen de transformare, o fermentatie lactica devenind un produs nou, conservabil care se numeste pastura. 

 

In cazul in care celulele raman necapacite pe timpul iernii, polenul mucegaieste. Compozitia chimica a noului produs, pastura, este diferita fata de cea a polenului, cu un continut mai scazut de proteine si lipide, dar cu un spor de zaharuri si acid lactic, practic principalul conservant.

 

Polenul poate fi recoltat direct de catre om de la plantele ce au cantitati mari sau prin intermediul albinelor. Cea mai practica metoda se dovedeste a fi ultima. In anumite perioade din timpul recoltarii cantitatea de polen depaseste necesarul familiei, iar depozitarea in faguri duce la o limitare substantiala a spatiului destinat cresterii puietului sau depozitarii mierii. 

 

Totusi, trebuie sa alegem cu grija familiile de unde vom colecta polen, acestea trebuie sa fie mari, bine dezvoltate, iar perioada optima este in timpul infloririi maxime a plantelor cu productie mare de polen.

 

Exista o gama larga de dispozitive care poarta numele de colectoare de polen. Ele functioneaza pe acelasi principiu, practic obliga albinele sa treaca prin orificiile placii active care detaseaza polenul acumulat pe picioare, care cade apoi intr-o cutie colectoare. 

 

De obicei, colectoarele se instaleaza la urdinis si uneori in locul fundului stupului sau sub podisor atunci cand in natura apare un cules de mari cantitati de polen. 

Dupa montarea dispozitivului, acesta se lasa doua pana la patru zile fara placa activa pentru ca albinele sa se obisnuiasca cu noile modificari aduse urdinisului fara a fi afectate, avand circulatia libera. Asezarea se face seara, dupa intrarea albinelor in stup si pot fi lasate pe toata perioada culesului de polen, in functie de cat de puternica este familia. 

 

De retinut este ca in timpul culesului de nectar in cantitati mari aceste colectoare nu se folosesc, deoarece, oricat de mare ar fi suprafata partii active, ea va stanjeni albinele la aducerea nectarului in stup.

 

Colectoarele nu retin intreaga cantitate de polen adusa, ci numai un procent de maximum 20%, asa ca albinele vor avea provizii pentru iarna. In functie de cat de mult se acumuleaza, colectoarele sunt golite in fiecare seara sau la intervale mai lungi de timp.

 

Sustinatorii polenului ii atribuie acestuia o mare putere de vindecare si de intinerire a organismului. Datorita proprietatilor sale antioxidante, polenul intareste sistemul imunitar. 

 

Antioxidantii sunt utilizati pentru a dezactiva radicalii liberi existenti in organism. Radicalii liberi sunt produsi secundari ai oxigenului, care dauneaza celulelor si sunt cauza numeroaselor boli degenerative legate de imbatranirea organismului. Se spune ca polenul ajuta la contracararea efectelor produse de radiatii si poluantii din mediul inconjurator. 

 

Polenul este deseori utilizat de catre sportivi pentru a-si creste forta de rezistenta, viteza si energia. Polenul este utilizat si in numeroase diete de pierdere a greutatii, prin corectarea unui posibil dezechilibru chimic care poate fi vinovat de cresterea anormala in greutate. 

 

Ajuta la arderea caloriilor prin stimularea metabolismului. Polenul ajuta si la inlaturarea poftelor alimentare. Studiile si cercetarile efectuate au dovedit ca polenul ajuta si la prevenirea impotentei. De asemenea, se afirma ca polenul are efecte miraculoase in cazul bolnavilor de cancer, reducand considerabil durerile provocate de chimioterapie. 

 

Polenul poate fi utilizat pentru a trata prostata si chiar ulcerul. Totusi, lumea medicala traditionala contesta aceste proprietati curative ale polenului.