Cum ne ferim cultura de rosii de daunatori

Tomatele fac parte din familia botanica Solanaceae alaturi de ardei si vinete. Rosia, asa cum este denumita in general, este o leguma ce isi are originile in sudul Americii de Nord si nordul Americii de Sud. Este o planta cataratoare, perena, anuala, ce creste in zone cu clima temperata. In general, atinge intre 1 si 3 m inaltime.

 

Tomatele valorifica foarte bine terenurile legumicole insorite, fertile si irigate. Se preteaza pentru diverse sisteme si tipuri de culturi: in camp sau in spatii protejate, in sisteme intensive si industriale.

 

La noi in tara se cultiva peste 70 de soiuri, hibrizi si populatii locale de tomate. La nivel mondial, se cultiva, desigur, un numar mult mai mare si mai variat de soiuri, menite sa satisfaca cerinta mare a industriei alimentare si a consumatorilor. Soiurile de rosii au diverse clasificari, in functie de mai multe criterii.

 

In functie de nivelul de crestere avem soiuri:

cu crestere determinata - dupa ce pe tulpina principala, in apex se formeaza o inflorescenta si, astfel, cresterea mai departe a axului tulpinii principale este stopata.

cu crestere nedeterminata - prezinta o tulpina principala care poseda in apex un mugure vegetativ, ce ii asigura o crestere continua.

 

In prezent, printre cele mai des intalnite tipuri de culturi se numara urmatoarele:

Culturi in camp deschis (neprotejat);

Culturi in spatii protejate (sere, solarii).

 

Dintre soiurile de rosii cultivate in tara noastra amintim: Arges, Buzau 1600, Coralina, Isalnita, Precos, Pontica, Viorica si Siriana.

 

Plantarea rasadurilor in camp poate incepe cand in sol se mentine, timp de 5-6 zile, o temperatura de circa 10-12 grade Celsius.

 

Infiintarea culturii se realizeaza prin rasad repicat in ghivece nutritive sau cuburi nutritive, cu varsta de 55-65 de zile. Semanatul in vederea obtinerii rasadurilor se face in perioada 10-15 februarie, folosind 200-250 g samanta.

 

Repicatul (operatiunea prin care se rasadesc la distante mai mari plantele crescute in rasadnite) are loc la aparitia primei frunze. Daca se opteaza pentru cultura in sera sau solar, samanta trebuie sa apartina cultivarelor hibride recomandate pentru cultura in solarii. Plantarea rasadurilor in solar se efectueaza, in functie de zona si conditiile meteorologice, in perioada 25 martie – 10 aprilie.

 

Plantarea se realizeaza manual, in gropi (copci) de dimensiuni corespunzatoare, astfel ca bolul de pamant sa poata fi acoperit cu 1,5 –2 cm de sol.

 

Dupa plantare, in primele 5-10 zile se iau masuri de asigurare a densitatii planificate a culturii si de protectie a acesteia fata de frig. Se efectueaza o udare usoara pe toata suprafata (100 – 150 m3/ha) sau 1-2 udari la fiecare planta in parte, pentru a nu raci prea mult solul, in cazul in care nu au survenit ploi. Dupa aceasta udare se efectueaza completarea golurilor cu rasad de aceeasi calitate si varsta.

 

Urmeaza efectuarea unei prasile mecanice, apoi una manuala, pentru a afana solul si a-i asigura o mai buna aerisire si incalzire. De asemenea, lucrarea are scopul de a distruge eventualele buruieni. 

 

Lucrarile de ingrijire a culturii de rosii in camp incep prin completarea golurilor, care se realizeaza, de regula, in primele 5-10 zile de la plantare. Prasilele, manuale sau mecanizate, se efectueaza de 5-7 ori.

 

Alaturi de lucrarile de ingrijire cu caracter general, de mare importanta sunt lucrarile cu caracter special: palisarea, copilitul, carnitul si defolierea.

 

Palisarea este o lucrare obligatorie pentru a se asigura o buna etalare si conducere a plantelor pe verticala si care permite o mai buna iluminare si aerisire. Pentru cultura in ciclul scurt, palisarea se realizeaza pe spalier de 40-50 cm, plantele fiind conduse orizontal pe sarma spalierului.

 

Copilitul are o importanta deosebita, eliminandu-se lastarii care concureaza cu tulpina principala pentru sursele de apa, nutrienti si lumina.

 

Carnitul (ruperea varfurilor de crestere) se efectueaza la 3-5 inflorescente, pentru culturile realizate in ciclul scurt sau la 8-10 inflorescente, in cazul culturilor din ciclul prelungit. Scopul lui este stimularea polenizarii si grabirea maturarii fructelor.

 

Defolierea consta in indepartarea frunzelor imbatranite sau bolnave de la baza plantelor. Lucrarea se efectueaza treptat, pana la nivelul inflorescentei la care incepe maturarea primelor fructe.

 

Lucrarile de ingrijire a culturii de rosii din sere si solarii sunt deosebit de complexe si pot fi cu caracter general sau cu caracter special. Se incepe prin completarea golurilor care in cazul serelor si solariilor se recomanda a se efectua in decursul unei perioade de pana la 30 zile de la plantare.

 

Combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor este una dintre cele mai complexe si pretentioase lucrari, datorita incidentei mari a patogenilor, insectelor si acarienilor. Fiecare dintre ele trebuie abordata cu multa grija si fara niciun rabat de la calitatea produselor si perioada recomandata pentru aplicarea lor.

 

Cele mai frecvente boli care afecteaza cultura de rosii sunt:

Mana - Afecteaza toate organele plantei, in afara de radacini. Pe frunze, la varful si pe marginea foliolelor apar pete de culoare verde cenusiu inchis. Pe partea inferioara a petelor se poate observa un puf albicios, care apare in conditii de umiditate. Tesuturile atacate se brunifica si se usuca. In culturile din solarii, atacul poate evolua foarte repede. Foarte grav este si atacul pe fructe, care pot fi afectate in orice faza de dezvoltare: la inceput apar pete galben - verzui, care apoi devin brune. Tesutul din dreptul petelor devine tare si denivelat. Infectia afecteaza si pulpa fructelor. Se transmite de la un an la altul prin tuberculii de cartof infectati si prin fructele de tomate ramase in sol. Pentru cultura de tomate din camp, sursa o reprezinta mana din cultura de cartof. In timpul vegetatiei, boala se propaga prin conidii.

Patarea cafenie - Atacul apare intai pe frunzele de la baza plantei. La inceput apar pete de decolorare pe ambele fete ale frunzei. Apoi, pe fata superioara a frunzei, se intensifica culoarea galbena, iar pe partea inferioara apare un puf de culoare cafenie. La un atac puternic frunzele se usuca. Boala este specifica pentru spatiile protejate. Se transmite de la un an la altul prin miceliul de pe resturile de plante atacate. Boala este favorizata de umiditate ridicata, temperatura moderata si lipsa aerisirii.

Fainarea - Sunt atacate numai frunzele, la inceput cele de la baza plantei. Pe frunzele atacate apar pete galben-aurii pe partea superioara a acestora, care apoi se acopera cu fructificatiile ciupercii sub forma unui praf. Ulterior, fructificatiile ciupercii se extind inclusiv pe partea inferioara a frunzelor. Frunzele atacate se necrozeaza si se usuca. Agentul patogen se transmite prin miceliul de pe resturile vegetale atacate. In timpul vegetatiei se raspandeste prin conidii.

Putregaiul Cenusiu - Atacul specific este pe fructe, dar agentul patogen poate ataca si tulpina si frunzele. Atacul pe fructe are loc, in general, pe fructele verzi si incepe in zona pedunculului, sub forma unor pete cenusii, apoase, care apoi evolueaza in zona varfului. In numeroase cazuri, pulpa fructului este transformata intr-o masa apoasa. Boala este foarte periculoasa, mai ales in sere si solarii. Agent patogen polifag, ataca numeroase plante de cultura. Se transmite de la un an la altul prin miceliul de pe resturile vegetale de la diferite plante atacate.

Septorioza - La inceput atacul are loc pe frunzele bazale, pe care se formeaza pete mici circulare. Petele isi maresc apoi dimensiunea, se coloreaza in brun pe margine si in alb-cenusiu in centru. Pe zona centrala se formeaza fructificatiile ciupercii. Tesuturile atacate se necrozeaza si se usuca incepand de la baza plantei.

Alternarioza tomatelor - Ataca toate organele plantei. Pe frunze se formeaza pete brune, aproape rotunde, care in interior prezinta zone concentrice. Petele se maresc si cuprind intreaga frunza. Fructele sunt foarte sensibile la atacul de alternarioza. Pe acestea se formeaza pete rotunde de culoare bruna. Ulterior, petele se innegresc, devin lucioase si usor concentrice.