Ce trebuie sa stie un fermier care vrea sa infiinteze o cultura de trufe

Cultivarea trufei este posibila datorita perfectionarii tehnicilor de inoculare – acestea permit stabilirea artificiala, in conditii de laborator, a legaturii dintre arbore si ciuperca.

Trufa apartine specilor de ciuperci care au corpul fructifer in pamant, si care traiesc in relatie simbiotica cu diferite tipuri de arbori. Cultivarea trufei este posibila datorita perfectionarii tehnicilor de inoculare – acestea permit stabilirea artificiala, in conditii de laborator, a legaturii dintre arbore si ciuperca.
 
Experimentele cu puieti micorizaţi au avut loc mai intai in Europa, apoi s-au raspandit si s-au bucurat de succes si in alte zone ale lumii.

In procesul cultivarii, rasadurile inoculate se planteaza in locuri prestabilite, in plantatii asemanatoare livezilor obisnuite. In cazul trufei insa, recolta nu creste pe crengile arborilor, ci de-a-lungul radacinilor, in pamant.
 
Trufele sunt apoi cautate si adunate cu ajutorul cainilor special dresati. Prima recolta apare dupa cativa ani de la momentul plantarii, dar productia va fi continua mai multe decenii la rand. Realizarea unei plantatii eficiente, cu durata de viata lunga si cu o productie anuala profitabila este influentata in primul rand de specia trufei si de cea a plantei-gazda, insa atat vremea cat si calitatea solului constituie factori esentiali ai reusitei.
 
Imediat dupa plantarea rasadurilor, trebuie indeplinite toate conditiile menite sa avantajeze trufa in fata ciupercilor simbiote concurente, astfel incat trufa sa iasa invingatoare.
 
In acest sens, e bine sa ne asiguram de calitatea rasadurilor şi sa consultam specialistul in vederea alegerii locului de plantare cel mai potrivit. Specialistii au posibilitatea sa controleze calitatea rasadurilor in laboratoare speciale, totodata pot efectua diferite analize de sol, pot determina expunerea la soare a terenului, au acces la datele climatice, si pot verifica existenta ciupercilor periculoase in zona desemnata.
 
Diferitele specii de trufa necesita conditii climatice diferite si o anumita compozitie chimica a solului. Cultivarea trufei franceze (Tuber melanosporum) presupune un climat bland, lipsit de fenomene extreme. Astfel de locuri se gasesc in zonele de sud ale Romaniei şi ale Ungariei, unde efectele pozitive ale climatului mediteranean inca se mai regasesc. In zona de nord, unde climatul este mai racoros, gasim suprafete mari adecvate mai ales cultivarii trufei de Burgundia (Tuber uncinatum).
 
Inaintea alegerii zonei de plantare trebuie facuta o analiza de sol minutioasa, iar eventualele lipsuri in compozitia chimica trebuie completate. Astfel, in cazul solurilor cu un nivel scazut de aciditate se poate interveni prin imprastierea de var pe suprafata de pamant desemnata.
 
Metoda implica mai multe etape si presupune o durata de munca indelungata. In imbunatatirea gradului de aciditate a solului implicarea specialistilor este indispensabila, deoarece compozitia dorita se atinge in cel mai scurt timp prin masurare si dozare permanenta.
 
In acelasi timp, se pot identifica si alte deficiente ale solului, imposibil de ameliorat fara intervenţia specialistului. Trufele rezista bine si in solurile de calitate slaba, insa plantele-gazda au nevoie de nutritie adecvata. Operatiile de imbunatatire a solului trebuie facute cu multa precautie, deoarece daca privilegiem arborele, asigurandu-i toate conditiile necesare, pot aparea competitorii trufelor.
 
Pasunile, suprafetele culturilor de cereale, livezile fructifere sau terenurile viticole prezinta avantaje multiple din perspectiva cultivarii trufei: daca un sol ramane activ din punct de vedere biologic, nu contine ciuperci concurente.
 
In anumite situaţii, se considera adecvate si suprafetele agricole neexploatate anterior, pe care – dupa curatirea vegetatiei spontane – plantarea rasadurilor poate incepe.
 
Trebuie evitate insa terenurile aflate in vecinatatea padurilor sau a zonelor recent defrisate, deoarece in astfel de locuri solul contine – mai mult ca sigur – ciuperci cu potenţial de contaminare, ce se pot transforma in concurenti ai trufei.
 
In cazul in care plantatia se realizeaza, totusi, in apropierea unei paduri, este indicata respectarea unei distanţe de izolare adecvate, iar daca rasadurile se planteaza in locul unei paduri defrisate, solul trebuie purificat prin initierea – pe o perioada de 3-5 ani – a altor culturi decat plantele trufiere micorizate.
 
Plantarea rasadurilor inoculate se poate face prin mai multe metode, in functie de specia de trufa si planta-gazda. Numarul rasadurilor pe o suprafata de un hectar poate varia intre 100 si 1000 de exemplare, pentru ca si speciile plantei-gazda pot fi diferite.
 
Astfel, daca alternam stejarul cu alunul, vom avea atat productie timpurie (datorita alunului), cat si productie indelungata (datorita stejarului) pentru ca alunul incepe sa produca mai repede, insa are o durata de viata in jur de 25-30 ani, fata de cei 50-70 de ani ai stejarului.
 
Este indicat ca plantarea sa se faca primavara sau toamna, de preferat intr-o perioada lipsita de vant. Avantajul plantarii pe timp de toamna este ca rasadurile se afla in stare de vegetatie. Pe de alta parte, insa, toamna exista pericolul inghetului. Primavara acest pericol pare mai redus, in schimb, seceta poate avea efecte negative clare.
 
In astfel de situaţii, rolul irigaţiei regulate creste. Rasadurile de pe plantatia proaspat realizata pot fi protejate cu plase cilindrice şi dreptunghiulare, alteori plantele-gazde pot forma si garduri vii, ca in cazul trufei de vara, cu un numar de rasaduri variind intre 800-1000 pe hectar pentru ca aceasta specie necesita multa umbra.
 
Plantarea in linii drepte se face la o distanţa de 4-8 metri intre linii, respectiv la o distanţa de 1,5-3 metri in interiorul liniilor. Plantarea dupa modelul patratului presupune urmatoarele distante intre rasaduri: 4×3 m, 5×2 m, 4×2 m, 3×3 m, 3×4 m şi 4×3 m. Pentru a proteja plantatia impotriva animalelor salbatice este recomandata ridicarea unui gard protector. Protectia impotriva iepurilor se poate limita la aplicarea plaselor protectoare la radacina fiecarui rasad plantat.

In anii mediat urmatori realizarii plantatiei, dezvoltarea rasadurilor trebuie urmarita cu multa atentie pentru a se putea intereveni – la nevoie – in procesul de creştere a acestora.
 
Intretinerea plantatiei nu presupune deloc un demers complicat şi nu necesita multa investitie. O munca mecanica lejera si superficiala permite aerisirea stratului de suprafata a solului. Dincolo de aerisire, importante sunt ingrasarea si curatarea de buruieni a solului, irigatia, respectiv asigurarea unei insolatii adecvate prin taierea crengilor interioare ale coroanei.
 
In aceasta perioada, verificarea prezentei trufei pe radacinile rasadurilor este obligatorie, la fel ca protectia rasadurilor impotriva parazitilor.

Lucrarile de intreţinere desfaşurate pe plantatiile trufiere pot fi:
- Intretinerea liniilor de rasaduri şi a solului dintre randuri (acoperirea solului dintre randuri, cosirea buruienilor si a ierbii, plantarea si intretinerea gazonului printre liniile de rasaduri, protectia chimica a rasadurilor, lucrarea solului cu sapa rotativa sau grapa cu discuri)
- Protectie impotriva parazitiilor si a animalelor salbatice
- Imbunatatirea solului (adaugare de var, completare humus, lucrarea stratului superior)
- Taiere
- Irigare
 
Dupa plantare este recomandata curatirea si acoperirea solului (cu folie neagra, hartii cartonate, cuverturi biodegradabile din pluta, agrotesut) din jurul rasadurilor pentru a preveni evaporarea apei din sol si pentru a stopa dezvoltarea buruienilor.
 
Nu este recomandata folosirea compostului, a fanului sau a paielor deoarece acestea atrag rozatoarele si – in acelasi timp – inacresc solul. Buruienile de pe suprafata dintre liniile plantate pot fi indepartate prin metode mecanice (lucrarea superficiala a solului cu o sapa rotativa sau grapa cu discuri, cosire), iar in cazuri speciale si prin intermediul tratamentului cu erbicide.
 
A se evita utilizarea utilajelor grele pentru ca acestea comprima exagerat solul. In general, trufa are nevoie de multa apa – in special in perioada cresterii, primavara-vara. In lunile uscate de vara este recomandata irigatia la intervale de 15-20 zile, cu o cantitate de apa curata de 25 l/m2. De regula, temperatura apei trebuie sa se situeze in jur de 20 ºC.
 
Recoltarea trufei se face cu caini special dresati, care cauta trufele mature. Astfel se evita recoltarea exemplarelor imature, inca nepotrivite pentru comercializare. Este important ca suprafata solului sa fie deranjata cat mai putin, pentru a se putea garanta fertilitatea sa indelungata.
 
 Experientele truficultorilor francezi arata ca reasezarea – la fiecare sfarsit de sezon, dar in orice caz inaintea perioadei de vegetatie de primavara – in sol a exemplarelor mature culese toamna sau a preparatelor de trufa poate contribui la garantarea unei recolte mai echilibrate. In paralel cu reainsamantarea trufelor, se recomanda si lucrarea lejera a solului, in vederea stimularii cresterii radacinilor si a procesului de micorizatie.