Practicile comerciale neloiale dintre furnizori agricoli si magazine vor inceta

Parlamentul si Consiliul UE arata ca "in cadrul lantului de aprovizionare agricol si alimentar se constata in mod curent inegalitati semnificative in ceea ce priveste puterea de negociere a furnizorilor si cea a cumparatorilor de produse agricole si alimentare. Respectivele inegalitati privind puterea de negociere pot conduce la practici comerciale neloiale in cazurile in care parteneri comerciali mai importanti si mai puternici incearca sa impuna anumite practici sau clauze contractuale care sunt in avantajul lor in legatura cu o tranzactie de vanzare. De exemplu, este posibil ca astfel de practici: sa se abata in mod considerabil de la buna conduita comerciala, sa fie contrare bunei-credinte si corectitudinii si sa fie impuse in mod unilateral de un partener comercial unui alt partener comercial; sau sa impuna un transfer nejustificat si disproportionat al riscului economic de la un partener comercial la altul; sau sa impuna o inegalitate semnificativa in ceea ce priveste drepturile si obligatiile in defavoarea unui partener comercial. Unele practici ar putea fi vadit neloiale chiar si atunci cand ambele parti sunt de acord cu ele".

 

"Ar trebui introdus un standard minim al Uniunii de protectie impotriva practicilor comerciale neloiale pentru a reduce aparitia unor astfel de practici care pot avea un impact negativ asupra nivelului de trai al comunitatii agricole. Abordarea armonizarii minime adoptata in prezenta directiva permite statelor membre sa adopte sau sa mentina reglementari nationale care depasesc practicile comerciale neloiale enumerate in prezenta directiva", se arata in actul oficial.

 

Majoritatea statelor membre, dar nu toate, au reglementari nationale specifice care protejeaza furnizorii impotriva practicilor comerciale neloiale aplicate in relatiile dintre intreprinderi in cadrul lantului de aprovizionare agricol si alimentar. In cazurile in care este posibila recurgerea la dreptul contractelor sau la initiativele de autoreglementare, teama de represalii comerciale impotriva unui reclamant, precum si riscurile financiare pe care le implica contestarea unor astfel de practici limiteaza in practica efectele acestor cai de atac. Anumite state membre, care au adoptat norme specifice referitoare la practicile comerciale neloiale, confera, in consecinta, autoritatilor administrative competenta de asigurare a respectarii aplicarii acestor norme. Totusi, in masura in care in statele membre exista reglementari privind practicile comerciale neloiale, reglementarile respective difera semnificativ de la un stat la altul. 

 

Cele mai importante prevederi din Directiva 2019/633 privind practicile comerciale neloiale dintre intreprinderi in cadrul lantului de aprovizionare agricol si alimentar 

 

Statele membre se asigura ca cel putin toate urmatoarele practici comerciale neloiale sunt interzise:

(a) cumparatorul plateste furnizorului,

(i) in cazul in care acordul de furnizare prevede livrarea produselor in mod regulat:

— pentru produsele agricole si alimentare perisabile, mai tarziu de 30 de zile de la incheierea unei perioade de livrare convenite in care au fost efectuate livrari sau mai tarziu de 30 de zile de la data la care suma de plata aferenta respectivei perioade de livrare a fost stabilita, dintre aceste doua date fiind luata in considerare cea care survine mai tarziu;

— pentru alte produse agricole si alimentare perisabile, mai tarziu de 60 de zile de la incheierea unei perioade de livrare convenite in care au fost efectuate livrari sau mai tarziu de 60 de zile de la data la care suma de plata aferenta respectivei perioade de livrare a fost stabilita, dintre aceste doua date fiind luata in considerare cea care survine mai tarziu, in ceea ce priveste termenele de plata prevazute la prezentul punct, se considera, in orice caz, ca perioadele de livrare convenite nu depasesc o luna; 

(ii) in cazul in care acordul de furnizare nu prevede livrarea produselor in mod regulat:

— pentru produsele agricole si alimentare perisabile, mai tarziu de 30 de zile de la data livrarii sau mai tarziu de 30 de zile de la data stabilirii sumei de plata, dintre aceste doua date fiind luata in considerare cea care survine mai tarziu;

— pentru alte produse agricole si alimentare perisabile, mai tarziu de 60 de zile de la data livrarii sau mai tarziu de 60 de zile de la data stabilirii sumei de plata, dintre aceste doua date fiind luata in considerare cea care survine mai tarziu.

 

In pofida punctelor (i) si (ii) de la prezenta litera, in cazul in care cumparatorul stabileste suma de plata:

— termenele de plata mentionate la punctul (i) incep sa curga dupa incheierea unei perioade de livrare convenite in care au fost efectuate livrari; si 

— termenele de plata mentionate la punctul (ii) incep sa curga de la data livrarii;

 

(b) cumparatorul anuleaza comenzile de produse agricole si alimentare perisabile avand un termen de preaviz atat de scurt incat furnizorul nu are posibilitati rezonabile de a gasi o alternativa pentru comercializarea sau utilizarea produselor respective; un termen de preaviz mai scurt de 30 de zile este intotdeauna considerat un termen de preaviz scurt; statele membre pot stabili perioade mai scurte de 30 de zile pentru anumite sectoare in cazuri justificate in mod corespunzator;

(c) cumparatorul modifica in mod unilateral clauzele unui acord de furnizare pentru produse agricole si alimentare care se refera la frecventa, metoda, locul, calendarul sau volumul furnizarii sau livrarii produselor agricole si alimentare, standardele de calitate, conditiile de plata sau preturile sau in ceea ce priveste furnizarea de servicii, in masura in care acestea sunt mentionate explicit la alineatul (2);

(d) cumparatorul solicita furnizorului plati care nu sunt legate de vanzarea produselor agricole si alimentare ale furnizorului;

(e) cumparatorul solicita furnizorului plati pentru deteriorarea sau pierderea de produse agricole si alimentare sau pentru ambele, survenite in spatiile cumparatorului sau dupa ce proprietatea a fost transferata cumparatorului, atunci cand o astfel de deteriorare sau pierdere nu a avut loc din neglijenta sau culpa furnizorului;

(f) cumparatorul refuza sa confirme in scris clauzele unui acord de furnizare intre cumparator si furnizor in legatura cu care furnizorul a solicitat o confirmare scrisa;. nu este inclusa aici situatia in care acordul de furnizare se refera la produse care urmeaza sa fie livrate de un membru al unei organizatii de producatori, inclusiv o cooperativa, chiar organizatiei de producatori al carei membru este furnizorul, daca statutul respectivei organizatii de producatori sau daca normele si deciziile prevazute in respectivul statut sau derivate din acesta contin dispozitii avand efecte similare clauzelor acordului de furnizare;

(g) cumparatorul dobandeste, utilizeaza sau divulga in mod ilegal secrete comerciale ale furnizorului, in intelesul Directivei (UE) 2016/943 a Parlamentului European si a Consiliului (9);

(h) cumparatorul ameninta cu efectuarea sau efectueaza represalii comerciale impotriva furnizorului in cazul in care furnizorul isi exercita drepturile legale sau contractuale, inclusiv prin depunerea unei plangeri la autoritatile de aplicare a legii sau prin cooperarea cu autoritatile de aplicare a legii in timpul unei investigatii;

(i) cumparatorul solicita furnizorului compensarea costurilor aferente examinarii plangerilor clientilor referitoare la vanzarea produselor furnizorului, in pofida absentei unei conduite neglijente sau a unei culpe din partea furnizorului. 

 

Interdictia mentionata la primul paragraf litera (a) nu aduce atingere:

— consecintelor intarzierilor in efectuarea platilor si cailor de atac prezentate in Directiva 2011/7/UE, care se aplica, prin derogare de la termenele de plata stabilite in respectiva directiva, pe baza termenelor de plata prevazute in prezenta directiva;

— optiunii unui cumparator si a unui furnizor de a conveni asupra unei clauze de repartizare a valorii in intelesul articolului 172a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. 

 

Interdictia mentionata la litera (a) de la primul paragraf nu se aplica in cazul platilor:

— efectuate de catre un cumparator unui furnizor atunci cand acestea sunt efectuate in cadrul programului pentru scoli in temeiul articolului 23 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

— efectuate de entitatile publice care furnizeaza ingrijiri medicale in intelesul articolului 4 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2011/7/UE;

— in temeiul acordurilor de furnizare incheiate intre furnizorii de struguri sau must pentru productia de vin si cumparatorii lor directi, cu conditia ca:

(i) conditiile concrete de plata pentru tranzactiile de vanzare sa fie prevazute in contractele standard carora statul membru le-a conferit, inainte de 1 ianuarie 2019, caracter obligatoriu in temeiul articolului 164 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 si ca aceasta extindere a aplicarii contractelor standard sa fie reinnoita de statele membre cu incepere de la data respectiva fara nicio modificare semnificativa a conditiilor de plata in dezavantajul furnizorilor de struguri sau must; si

(ii) acordurile de furnizare incheiate intre furnizorii de struguri sau must pentru productia de vin si cumparatorii lor directi sa fie multianuale sau sa devina multianuale. 

 

Statele membre se asigura ca cel putin toate urmatoarele practici comerciale sunt interzise, cu exceptia cazului in care acestea au fost convenite anterior prin clauze clare si lipsite de ambiguitate din acordul de furnizare sau printr-un acord ulterior intre furnizor si cumparator:

(a) cumparatorul returneaza furnizorului produsele agricole si alimentare nevandute, fara sa plateasca pentru respectivele produse nevandute, sau fara sa plateasca pentru eliminarea acestor produse, sau ambele;

(b) furnizorului i se impune o plata de care este conditionata stocarea, afisarea sau listarea produselor sale agricole si alimentare, sau punerea la dispozitie pe piata a respectivelor produse;

(c) cumparatorul solicita furnizorului sa suporte, integral sau partial, costul oricaror reduceri pentru produsele agricole si alimentare vandute de cumparator cu titlu promotional;

(d) cumparatorul solicita furnizorului sa plateasca pentru publicitatea facuta de catre cumparator produselor agricole si alimentare;

(e) cumparatorul solicita furnizorului sa plateasca pentru serviciile de marketing prestate de catre cumparator privind produsele agricole si alimentare;

(f) cumparatorul solicita furnizorului sa plateasca pentru personalul care se ocupa de amenajarea spatiilor de vanzare utilizate pentru vanzarea produselor furnizorului.

 

Statele membre se asigura ca practica comerciala mentionata la litera (c) este interzisa cu exceptia cazului in care cumparatorul, inaintea demararii unei actiuni de promovare initiata de cumparator, precizeaza perioada promotiei si cantitatea de produse agricole si alimentare pe care preconizeaza ca o va comanda la pret redus. 

 

Nota! Fiecare stat membru desemneaza una sau mai multe autoritati pentru a asigura aplicarea la nivel national a interdictiilor (denumita in continuare „autoritatea de aplicare a legii”) si informeaza Comisia cu privire la desemnarea respectiva. 

 

Important! Prima evaluare a impactului acestei Directive va avea loc pana in noiembrie 2025. 

 

Evaluarea analizeaza cel putin:

(a) eficacitatea masurilor puse in aplicare la nivel national, care vizeaza combaterea practicilor comerciale neloiale in lantul de aprovizionare agricol si alimentar;

(b) eficacitatea cooperarii dintre autoritatile de aplicare a legii competente si, dupa caz, identifica modalitati de imbunatatire a acestei cooperari. 

 

Statele membre adopta si publica, pana la 1 mai 2021, actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunica de indata Comisiei textul actelor respective. 

 

Statele membre aplica actele respective cel tarziu de la 1 noiembrie 2021.