Cultivarea fructelor de padure. Cum se infiinteaza plantatia de coacaze?
Coacazul este unul dintre cei mai raspanditi arbusti in cultura in tara noastra. Coacazul, in special cel cu fructe negre (casisul), dar si cel cu fructe rosii, datorita multiplelor insusiri alimentare si ariei de raspandire, constituie adevarata grupa a arbustilor fructiferi, ei completeaza si diversifica gama productiei pomicole si a multiplelor produse obtinute pe cale industriala.
Cu toate ca insusirile terapeutice si alimentare ale coacazelor erau apreciate cu cateva secole in urma, introducerea si raspandirea lor in cultura s-a facut intr-un ritm cu mult mai lent comparativ cu alte specii pomicole.
Exista in cultura doua specii: coacazul negru, care are gust si miros foxat si fructe negre, si coacazul rosu, care poate avea fructe rosii sau albe. Sunt specii rustice, cu potential mare de productie, iar fructele au o multitudine de intrebuintari si o compozitie biochimica foarte complexa.
Coacazele negre sunt dintre cele mai bogate fructe in vitamina C (100-316 mg%), avand in compozitia chimica si alte componente importante: protide 0,9 g%, glucide 10-14 g%, 2,5-3,5% acizi organici, tanin 0,29-0,51%, antociani, flavone, potasiu 872 mg%, Mg, Ca, P, Cl, Na etc.
Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Cultura de sofran
Afla acum tot ce trebuie sa stii despre cultura de sofran - "aurul rosu" Iti propunem afacerea anului cultura de sofran De ce tocmai sofran Pentru ca Sofranul Crocus stativus furnizeaza cel mai scump condiment din lume Si nu numai Este si cel mai scump aliment mai scump decat caviarul carnea de vita Kobe sau otetul...
Oferta Speciala
valabila 48h
Fructele se folosesc pentru prepararea sucurilor, siropurilor, lichiorurilor, dulcetei, compoturilor, peltelei, marmeladei, vinurilor tonice etc. Din fructe, frunze si ramuri, se prepara ceai cu efecte calmante si medicamente pentru afectiuni gastrointestinale, reumatismale, guta, artrita, diaree si afectiuni cardiace.
De asemenea, consumul coacazelor negre sau decoctul de fructe (50 g la un litru de apa) este recomandat in tratarea anginei. Cura de fructe da rezultate bune in scorbut, surmenaj, oboseala generala etc.
Sucul de coacaze rosii pur sau diluat in apa, cate 100-500 g pe zi are efecte favorabile, avand efect digestiv, tonic, laxativ, diuretic, purgativ si hemostatic. Se recomanda in afectiuni ca: dispepsii, litiaza urinara, afectiuni febrile, insuficienta hepatica, icter, inflamatii digestive si urinare.
Frunzele de coacaz negru se utilizeaza pentru diminuarea efectului intepaturilor de insecte, prin frecarea zonei intepate cu frunze strivite. Inca din secolul al XVIII-lea, coacazul negru era considerat un „fruct prielnic longevitatii umane“.
Principalele soiuri de coacaz
Negre mari – soi foarte viguros, cu tufa dresata; are ciorchini aproape cilindrici, cu 8-10 bace de marime mijlocie, cu pulpa verzuie si gust foxat.
Record – soi foarte viguros, rustic si foarte precoce, cu inflorescentele scurte si rasfirate; soi autofertil si cu fructe cu gustul slab foxat. Costwold Cross – soi timpuriu, viguros, sensibil la seceta, productiv, cu inflorescente lungi si bace mari, gust slab foxat.
Mendip Cross – soi tarziu, viguros, cu tufa rara, productiv si constant in fructificare, formeaza inflorescente mijlocii, bace mari, slab astringente, care cad la maturitate.
Negre Lee – soi semitimpuriu, de vigoare mijlocie, cu crestere rasfirata a tufei, rezistent la ger si seceta, foarte productiv, cu inflorescente scurte, bace mijlocii, care cad la maturitate, si pulpa rosie negricioasa, aromata.
Joseni 17 – are vigoare mare, ciorchini mijlocii, cu 5-10 bace, aromate, foarte apreciat pentru industrie.
Urias de Boskoop – este soi timpuriu, viguros, productiv, rezistent la ger; are capacitate slaba delastarire din zona coletului, este sensibil la antracnoza si formeaza bace neuniforme ca marime.
Daniel de septembrie – soi tarziu, de vigoare mijlocie, cu o mare capacitate de lastarire; este foarte productiv, formeaza bace mari, acide si cu gust foxat.
Negre Silvergieter – soi timpuriu, viguros, cu capacitate slaba de lastarire din zona coletului, cu capacitate buna de productie; formeaza bace de marime mijlocie, acidulate si cu gust slab foxat.
Fertodi – soi de vigoare mijlocie, cu crestere semierecta; este partial autofertil, are o buna capacitate de fructificare, este potrivit de rezistent la ger si seceta.
Bogatar – soi de vigoare mijlocie, productiv, partial autofertil, sensibil la seceta si rezistent la ger.
Tinker – soi foarte viguros, cu o mare capacitate de productie si asigura o fructificare constanta in timp.
Tsema – soi de vigoare mijlocie, foarte productiv, este autofertil.
Blackdown – soi de vigoare mijlocie, formeaza tufe semierecte, este autofertil, rezistent la ger, seceta si boli.
Balwin – soi de vigoare mare, formeaza tufe rasfirate, asigura productii moderate, este rezistent la boli.
Pe langa aceste soiuri se mai pot intalni in cultura: Tenah, Brodtorp, Consort, Slitsa, Negre Rosenthal, Goliath, Wellinghton XXX, Zelenia Damca, Cernai Jemciug, o serie de elite etc. Cerinte fata de mediu
Lumina
Pretentiile fata de lumina sunt mici, ceea ce permite cultura intercalata a coacazului, in livezile tinere, cu specii pomicole de talie mare.
Mult timp s-a crezut ca soiurile de coacaz sunt plante de umbra, fapt pentru care au fost cultivate atat in gradini, cat si in camp, numai ca plante intercalate printre pomi.
Este adevarat ca acesti arbusti vegeteaza satisfacator si in aceste conditii, insa productia lor este mai scazuta, fructele acumuleaza mai putin zahar, cresterile anuale nu se matureaza suficient, fiind slab rezistente la gerurile din cursul iernii.
Prin urmare, lumina este un factor determinant al bunei dezvoltari a coacazului. Coacazul negru prefera totusi o lumina difuza. Se poate cultiva intre randurile de pomi in primii 2-8 ani de la plantarea acestora, in functie de specie.
Desi suporta semiumbra, rezultate bune se obtin in cultura pura si in plina lumina. In cadrul speciei, soiurile cu fructe albe sunt mai pretentioase, iar cele cu fructe negre mai putin pretentioase.
Caldura
Fata de caldura, cerintele sunt modeste, reusind foarte bine in zonele cu temperatura medie de 7,5-8,5°C. Pragul biologic la care porneste in vegetatie este de 6°C.
In privinta temperaturii, coacazul se comporta diferit, cel rosu este mai rezistent la temperaturile scazute decat coacazul negru care, desi in flora spontana de la noi se afla in padurile submontane din nordul tarii, scos din mediul sau natural, unde era protejat de alti arbusti si arbori, in camp deschis, devine mai sensibil.
Rezistenta la ger in cursul iernii este mult influentata de felul cum s-au pregatit plantele pentru repausul relativ si mai ales de oscilatiile de temperatura care sunt de altfel daunatoare si altor specii pomicole: piersicul, caisul, migdalul etc.
Iarna suporta temperaturi de -30°C, iar florile deschise suporta pana la -5°C. Temperatura medie optima din perioada de vegetatie este de 17-18°C. In privinta temperaturilor inalte din cursul verii, coacazul rosu le suporta mai usor decat cel negru, insa si acesta isi pierde frunzele in cazul insolatiilor de durata.
Nu suporta, in general, temperaturile ridicate (peste 30°C) din timpul verii.
Pagube mai importante produc in special gerurile si chiar brumele tarzii din primavara, fiind distrusi fie mugurii de rod, fie florile in faza de deschidere si de legare.
In tarile nordice, Anglia si alte tari mari cultivatoare de coacaz, se practica protectia plantatiilor impotriva brumelor si inghetului de revenire.
Apa
Coacazul este pretentios fata de apa, avand nevoie de cel putin 700 mm precipitatii, fara sa suporte excesul. Comportamentul celor doua specii este diferit din punctul de vedere al pretentiilor fata de apa.
Deoarece coacazul rosu are un sistem radicular ceva mai puternic si mai profund, are posibilitatea sa-si asigure apa din sol si de la adancimi ceva mai mari, fiind deci mai rezistent la seceta de scurta durata, altfel frunzele cad, iar fructele raman mici.
Coacazul negru, avand un sistem radicular mai superficial datorita originii sale din zona submontana (unde apa se mentine in litiera formata de ceilalti arbori), are o rezistenta mai mica la seceta, prefera deci terenurile mai umede, insa permeabile.
Solul
In privinta conditiilor edafice, ambele specii sunt putin pretentioase, avand plasticitate de adaptare mare, de la solurile nisipo-lutoase, lutoase pana la cele luto-argiloase, dar in nici un caz nu le plac solurile prea argiloase, compacte si reci.
Coacazul negru vegeteaza bine pe solurile cu pH slab pana la mijlociu acid. Da rezultate bune pe solurile fertile, profunde, cu textura argilo-lutoasa, argilo-nisipoasa, bogate in materie organica, cu drenaj corespunzator si continut redus in saruri.
Pot valorifica si solurile subtiri, cu apa freatica la peste 1,2 m adancime, cu pH-ul de 5-6,5 la cel rosu si 6-7 la cel negru.
La infiintarea plantatiilor de coacaz trebuie acordata atentie mare alegerii terenului in zonele cele mai favorabile, iar in cadrul acestor bazine pomicole trebuie cunoscute bine valorile principalilor factori pedoclimatici, care pot constitui factori limitativi in extinderea culturii coacazului.
Tehnica plantarii coacazului
Pe langa pregatirea terenului si stabilirea soiurilor din sortimentul dat, reusita unei plantatii depinde de epoca de plantare, materialul saditor utilizat, modul de fasonare si tratare a sistemului radicular, plantarea propriu-zisa etc.
Epoca de plantare cu cele mai bune rezultate este toamna, dupa caderea frunzelor, dar trebuie incheiata cand temperatura solului scade sub 5-6°C, deoarece pana la aceasta temperatura ranile sistemului radicular se caluseaza si plantele pot chiar sa se prinda din toamna. In cazuri extreme se poate continua pana la scaderea temperaturii aproape de 0°C, dar sub nicio forma la temperaturi negative.
Plantarea coacazului se poate face si primavara. Datorita intarzierii unor lucrari provocate de inaccesibilitatea timpurie pe teren, a faptului ca materialul nu a fost procurat din toamna si soseste tarziu, plantarea se intarzie si adesea se folosesc plante cu mugurii porniti in vegetatie, ceea ce afecteaza prinderea, respectiv vigoarea de crestere de mai tarziu.
In acest caz, majoritatea substantelor de rezerva migreaza spre acesti muguri, ramanand prea putine pentru calusarea radacinilor si aparitia de noi radicele. La aceasta contribuie si temperatura mai ridicata din aer decat din sol, care determina amplificarea procesului de transpiratie.
Momentul optim de recoltare se va stabili diferentiat, dupa specificul maturarii fiecarui soi. Astfel, la soiurile cu maturare relativ simultana a fructelor in cadrul inflorescentei (Costwold Cross, Negre Silvergieter) recoltarea se face printr-o trecere.
La soiurile la care, desi fructele se matureaza mai esalonat, fructele nu cad (Daniel de septembrie, Wellington XXX)) se asteapta maturarea intregii inflorescente si se recolteaza la o trecere.
Pentru soiurile cu maturare esalonata la care fructele coapte se scutura usor (Goliath, Urias de Boskoop) este necesara recoltarea in 2-3 reprize.
Cel mai mare importator de fructe si sucuri de coacaz este Germania, care are o mare traditie in acest domeniu si unde sunt bauturi cu diferite concentratii in vitamina C si cu aciditati diferite.
Continutul in vitamina C fiind influentat de momentul recoltarii, trebuie sa existe o coordonare a celor doua elemente. Continutul in vitamina C depinde de soi si anul climatic.
Un mod de valorificare mai putin practicat il reprezinta congelarea fructelor la -18°C in scafe de material plastic si comercializarea lor ca atare in marile magazine.
Autor:
Redactia Agroromania
Cei doi autori care formeaza in prezent echipa din spatele acestui website va aduc zilnic cele mai relevante informatii si va mentin conectati la ceea ce conteaza cu adevarat. De la stiri generaliste pana la informatii de nisa, suntem aici pentru a va furniza doar ceea ce conteaza.