Coada-soricelului: Proprietati si plantare

Principalul compus important din uleiul volatil este azulenul, care poate ajunge pana la 70% in uleiul volatil. Uleiul volatil are efecte antiinflamatoare, epitelizante, antimicotice si antibacteriene.

 

Substanta amara din planta (ahileina) are proprietati tonice si stimulatoare asupra apetitului si mareste secretia bilei. Intra in compozitia ceaiurilor: antiastmatic, gastric, hepatic, contra colicilor.

 

Aceasta planta mai poate fi utilizata si in industria bauturilor, la prepararea diverselor lichioruri, dar si in industria parfumurilor. In Elvetia, din plante se extrage un ulei volatil denumit Esprit diva. Coada soricelului mai poate fi utilizata pentru combaterea biologica a unor daunatori precum afidele, acarienii si omizile. 

 

 

Coada soricelului prezinta plasticitate ecologica mare, avand cerinte reduse fata de factorii de clima si sol. Apare spontan, in areale diferite, de la campie pana in zona de deal. Se poate cultiva in toate zonele tarii. Nu este pretentioasa fata de tipul de sol, dar mai potrivite sunt solurile usoare, bine drenate. Cele mai favorabile zone sunt: Campia Baraganului, Dobrogea, Campia Burnazului, Campia Olteniei si Campia Timisului.

 

 

Coada soricelului este o planta ierboasa, perena, sub forma de tufa, care se poate mentine in cultura aproximativ 4-5 ani.

 

Radacina prezinta un rizom lignificat, iar tulpinile sunt erecte, existand tulpini florifere si tulpini numai cu frunze. Frunzele sunt alterne, adanc sectate, paroase, iar inflorescenta se prezinta sub forma de corimb, cu flori de culoare alba, roz sau cenusie. Planta infloreste din iunie pana in octombrie.

 

Fructul este o achena, iar masa a 1.000 de seminte este de circa 0,14 g.

 

 

Coada soricelului nu este pretentioasa fata de planta premergatoare. Datorita faptului ca este o specie perena se cultiva in afara asolamentului; poate reveni pe acelasi teren dupa 4-5 ani. Cele mai indicate plante premergatoare sunt leguminoasele pentru boabe, precum si cerealele paioase, care lasa terenul curat de buruieni si fara resturi vegetale.

 

 

Coada soricelului valorifica bine ingrasamintele organice; de aceea se recomanda ca, la infiintarea culturii, sa se aplice 15-20 t gunoi de grajd pe hectar, bine fermentat si uniform imprastiat, care se va incorpora sub aratura de toamna.

Odata cu gunoiul de grajd, se pot aplica si fosfati naturali in doze de 50-60 kg P2O5/ha. In urmatorii ani, dozele de ingrasaminte se reduc, se pot aplica fie mranita sau compost, pe suprafete mai mici, fie alti biofertilizatori, ca de exemplu Azotofertil (produs de Antibiotice SA Iasi), in doza de 10 litri de preparat/ha, dizolvat in 500 litri de apa.

 

 

Dupa eliberarea terenului de resturile vegetale ale premergatoarelor care se recolteaza devreme, este recomandat sa se faca imediat un dezmiristit, apoi aratura adanca. Aratura va fi intretinuta pana in toamna, prin lucrari repetate de grapat. Daca se va semana dupa plante care elibereaza terenul tarziu se va face un dezmiristit, apoi se executa aratura, care va fi lasata nelucrata peste iarna.

 

 

Pentru pregatirea patului germinativ se va folosi un combinator, pentru ca terenul sa fie cat mai bine pregatit si nivelat. Terenul poate fi tavalugit inainte de semanat, deoarece semintele sunt mici si adancimea de semanat trebuie sa fie foarte mica, de 0,5 cm.

 

 

Samanta utilizata pentru infiintarea culturii trebuie sa fie sanatoasa, sa provina din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, sa fie certificata, si sa provina din cultura anului precedent, deoarece facultatea germinativa se poate pierde foarte usor. Soiul existent in cultura este De Bujoreni. Puritatea fizica minima a semintelor trebuie sa fie de 70%, iar germinatia de minimum 50%. 

 

Semanatul se face cu semanatori universale (de tip SUP-21, SUP-29), adaptate pentru seminte mici, la distanta de 50 cm intre randuri, avand o norma de samanta de 3 kg/ha. Semintele se pot amesteca cu nisip, cenusa sau rumegus, pentru o distribuire cat mai uniforma pe teren. Se va semana direct in camp, in lunile august-septembrie cu densitatea optima de 12-16 plante/m2.

Lucrarile de ingrijire

 

 

Recoltarea in conditii optime, cu maximum de acumulare si continut in principii active, se realizeaza de la inceputul infloririi.

 

Dupa recoltare, materialul vegetal trebuie uscat pe cale naturala in incaperi uscate, curate, asezat in strat subtire. Uscarea artificiala trebuie realizata la maximum 33-350 C; randamentul de uscare este de 3,5-4:1. Dupa recoltarea din vara, la un interval de 35-40 de zile, se mai poate obtine inca o recolta.

 

Pentru herba, recoltarea se poate face cu o cositoare mecanica, la care se va regla masa de taiere la o inaltime de 20-25 cm, pentru a nu fi recoltata si partea lignificata a plantei.

Daca suprafata cultivata este mica se poate recolta si manual, cu secera sau cu coasa. Conditiile de receptionare a inflorescentelor admit ca impuritati: maximum 5% flori brunificate, corpuri straine maximum 0,5%, umiditatea trebuie sa fie de maximum 13%.

Pentru herba, umiditatea trebuie sa fie maximum 13%, corpurile straine minerale maximum 0,5%, iar cele organice maximum 1%.