Nalba de gradina - plantare si ingrijire

Florile contin in primul rand mucilagii (6-8%), pigmenti antocianici si alti compusi. Datorita continutului in mucilagii, florile au actiune emolienta si sunt folosite in bronsite si alte afectiuni ale aparatului respirator, sub forma de gargara in inflamatiile bucofaringiene. De asemenea, intra in componenta ceaiului pectoral.

Florile pot fi folosite si pentru prepararea otetului aromatic. Pigmentii antocianici, de tipul alteinei, sunt lipsiti de toxicitate, fiind folositi drept coloranti alimentari sau indicatori in analizele chimice.

 

Inflorescentele se pot utiliza si in cosmetica; nalba de gradina este si o buna planta melifera.

 

 

Nalba de gradina prezinta plasticitate ecologica mare, avand pretentii reduse fata de temperatura si umiditate. Este rezistenta la temperaturile scazute din timpul iernii, dar si la cele ridicate din vara.

 

Este pretentioasa fata de lumina, recomandandu-se amplasarea culturii pe terenuri insorite, cu expo - zitie sudica. Cele mai potrivite soluri sunt cele de tip cernoziom si cele aluvionare.

Solurile cu exces de umiditate slabesc rezistenta plantelor la atacul de rugina, iar solurile pietroase, calcaroase duc la obtinerea unor productii mici si de calitate mai slaba.

 

De asemenea, se recomanda cultivarea pe terenuri adapostite de curentii de aer, deoarece prin aceasta este impiedicata caderea de plante.

 

Cele mai favorabile zone sunt judetele Braila, Buzau, Botosani.

 

 

Altea rosea var. nigra este o planta perena, cu radacina ramificata si bine dezvoltata. Tulpina este inalta de 1-3 m, paroasa, neramificata. Frunzele sunt lung petiolate, cu marginea creata si acoperite cu peri aspri. Florile sunt dispuse solitar, pe axul tulpinii sau grupate cate 2-3 la un loc.

 

Petalele sunt late, de culori ce variaza de la rosu-purpuriu la negru-purpuriu. Infloreste din iunie pana in octombrie. Fructul este o nucula protejata de un caliciu rezistent. Masa a 1.000 de fructe este de 9-12 g.

 

 

Nalba de gradina este o planta perena si trebuie cultivata in afara asolamentului. O cultura rentabila dureaza intre 3 si 5 ani. Aceasta specie nu este pretentioasa fata de planta premergatoare.

Cele mai indicate plante premergatoare sunt leguminoasele pentru boabe, cerealele pa ioa se, precum si alte specii care au fost fertilizate cu gunoi de grajd si care lasa terenul curat de buruieni si fara resturi vegetale.

 

 

Valorifica bine ingrasamintele organice; de aceea se recomanda ca, la infiintarea culturii, sa se aplice 15-20 t gunoi de grajd pe hectar, bine fermentat si uniform imprastiat, care se va incorpora sub aratura, in toamna. Odata cu gunoiul de grajd, se pot aplica si fosfati naturali in doze de 30-40 kg P2O5/ha. In urmatorii ani se administreaza mranita si fosfati, dar dozele se reduc, deoarece azotul si fosforul in exces creeaza sensibilitate la rugina.
 

 

Dupa eliberarea terenului de resturile vegetale ale plantei premergatoare, este recomandat sa se faca un dezmiristit, apoi aratura adanca la 28-30 cm. Pentru pregatirea patului germinativ se va folosi un combinator, pentru ca terenul sa fie cat mai bine pregatit si nivelat. Inainte de semanat terenul se va tavalugi, deoarece semintele sunt mici si adancimea de semanat este foarte mica, de numai 0,5 cm.

 

 

Samanta utilizata pentru infiintarea culturii trebuie sa fie sanatoasa, sa provina din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, sa fie certificata si sa provina din cultura precedenta, deoarece facultatea germinativa se poate pierde foarte usor. Soiul recomandat este De Buzau, care formeaza flori negre-purpurii, cu luciu metalic. Puritatea fizica minima a semintelor trebuie sa fie de 95%, iar germinatia minimum 65%. 

 

Se recomanda fie semanatul in toamna tarziu (noiembrie), fie in primavara in prima urgenta (martie). Semanatul se efectueaza cu semanatori universale (de tip SUP-21, SUP-29), adaptate pentru seminte mici, la distanta de 75 cm intre randuri, cu o norma de samanta de 6-8 kg/ha.

Densitatea optima trebuie sa fie de 5-7 plante/m2. Adancimea de semanat este de 1,5-2 cm. Unii cercetatori recomanda cultivarea intre randurile de nalba, in primul an, a altor plante medicinale precum macul, mustarul sau galbenelele.

 

 

Atunci cand plantele au rasarit si randurile se observa bine, se va face o prasila mecanica, urmata apoi la 10 zile de a doua prasila si de plivitul buruienilor intre plante pe rand. In urmatorii ani, se vor executa prasile si pliviri pe rand ori de cate ori este necesar, in functie de gradul de imburuienare a culturii.

 

La sfarsitul perioadei de vegetatie, tulpinile se cosesc si se indeparteaza din lan, iar solul se afaneaza adanc, bilonandu-se usor randurile pentru a fi ferite de inghet.

 

Daunatorii cei mai periculosi sunt puricii mari si mici, care ataca puternic frunzele, florile si chiar scoarta tulpinii. Combaterea acestora se poate face prin folosirea de preparate pe baza de plante, ca de exemplu extractul de pelin, cu care se fac stropiri in cazul unui atac puternic.

 

 

Florile se recolteaza incepand cu anul al doilea de cultura, in faza de inflorire, in zile cu soare, dupa ce s-a ridicat roua. Florile, fara caliciu, trebuie recoltate in momentul cand incep sa se inchida, deoarece atunci se desprind cel mai usor. Recoltarea se va face manual, in mai multe etape, deoarece inflorirea este esalonata.

 

Dupa recoltare, materialul vegetal trebuie uscat pe cale naturala in incaperi uscate, curate, asezat in strat subtire, sau pe cale artificiala. Uscarea artificiala trebuie realizata la temperaturi maxime de 40-45 grade C. Randamentul de uscare este de 5-6:1. Pastrarea materialului se va face in incaperi uscate, aerisite si intunecoase, pentru ca florile sa-si pastreze culoarea naturala.

 

Conditiile de receptionare a florilor fara caliciu admit urmatoarele: maximum 1% flori brunificate; maximum 0,5% resturi de caliciu; corpuri straine nu se admit; umiditatea maximum 11%. La florile cu caliciu, umiditatea trebuie sa fie maximum 11%, corpurile straine minerale maximum 0,25%, corpurile straine organice nu se admit, florile brunificate sau decolorate trebuie sa fie maximum 1%.

 

Productiile obtinute in mod obisnuit sunt de 600-800 kg/ha flori uscate fara caliciu sau 1.000- 1.200 kg/ha flori uscate cu caliciu.