Cultura de sunatoare: Plantare, ingrijire, recolta

Sunatoarea contine taninuri (substante amare) pana la 12%, dar si cantitati mici de ulei volatil localizat in punctele transparente existente pe frunze. De asemenea, contine glicozide flavonice, precum hiperina, rutina, localizate in petale si epiderma tulpinii si a frunzelor, precum si hipericina (pigment violet, aproape negru) in flori (0,2-0,3%) (Evdochia Coiciu si G. Racz, 1962).

 

Sunatoarea mai contine in jur de 4-5% substante minerale. Hipericina este solubila in lipide si imprima plantei actiune cicatrizanta si antiseptica, iar taninul confera proprietati astringente. 

 

Sub forma de infuzie se utilizeaza in colite cronice, boli de ficat sau hiperaciditate. Extern se poate utiliza la bai, in cataplasme pentru a calma durerile si a cicatriza ranile, mai ales la arsuri.

Mai poate fi folosita sub forma de infuzie pentru gargarisme, deoarece are actiune antiinflamatorie pentru gingii sau dinti. Sunatoarea intra in compozitia ceaiului nr. 2, a ceaiurilor anticolitic si gastric.

 

Aceasta planta mai poate fi utilizata si in industria bauturilor, la prepararea diverselor lichioruri.

 

 

Sunatoarea prezinta plasticitate ecologica mare, avand cerinte reduse fata de factorii de clima si sol. Este o planta iubitoare de lumina; creste in areale foarte diferite, nefiind pretentioasa fata de tipurile de sol. 

 

Apare spontan in locurile insorite, de la campie pana in zona de deal. Se poate cultiva in toate zonele tarii in pajisti, margini de lan sau de paduri. 

 

 

Este o planta ierboasa, perena, cu inaltimi de 20-80 cm. Radacina prezinta un rizom scurt, iar tulpina este cilindrica, cu 2 muchii longitudinale, lignificata la baza.

Frunzele sunt opuse, ovale sau eliptice, prevazute la partea superioara cu puncte negre. Florile au petale libere, de culoare galbena. Fructul este o capsula ovala, semintele sunt cilindrice, de culoare brun-negricioasa. Infloreste din mai pana in septembrie.

 

Plantele se dezvolta greu in primele faze de vegetatie si fructifica in anul al doilea de cultura.

 

 

Fiind sensibila la imburuienare in primele faze de crestere, sunatoarea prefera premergatoarele care lasa solul curat de buruieni, fara resturi vegetale, asa cum sunt, de exemplu, leguminoasele pentru boabe, cerealele paioase sau prasitoarele cu recoltare timpurie. Pentru ca este o planta perena se amplaseaza in afara asolamentului. Se recomanda sa revina pe acelasi teren dupa 5-6 ani.

 

 

Sunatoarea valorifica bine ingrasamintele organice; de aceea se recomanda ca, la infiintarea culturii, sa se aplice 15-18 t gunoi de grajd pe hectar, bine fermentat si uniform imprastiat, care se va incorpora sub aratura, in toamna.

Se pot aplica si ingrasaminte cu fosfor de tipul fosfatilor na turali, cu doze de 50-60 kg P2O5/ha, si sulfat de potasiu (care contine si sare de magneziu), in doze de 25-30 kg K2O/ha. Pentru primul an se recomanda aplicarea acestor ingrasaminte odata cu gunoiul de grajd, iar in urmatorii ani aplicarea ingrasamintelor minerale se va face odata cu ultima prasila.

 

 

Dupa eliberarea terenului de resturile vegetale ale premergatoarelor care se recolteaza devreme, este recomandat sa se faca un dezmiristit, apoi aratura adanca.

Dupa arat si pana la semanat, aratura trebuie sa fie mentinuta prin discuiri repetate, pentru a fi distruse buruienile si pentru a fi mentinuta rezerva de apa din sol. Daca se va semana dupa plante care elibereaza terenul tarziu, se va face un dezmiristit, apoi se va executa imediat aratura.

 

Pentru pregatirea patului germinativ se va folosi un combinator, pentru ca terenul sa fie cat mai bine pregatit si nivelat, iar terenul va fi tavalugit inainte de semanat, deoarece semintele sunt mici si adancimea de semanat trebuie sa fie foarte mica, de numai 0,5 cm.

 

 

Samanta utilizata pentru infiintarea culturii trebuie sa fie sanatoasa, sa provina din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, sa fie certificata si sa provina din cultura anului precedent, deoarece facultatea germinativa se poate pierde foarte usor. 

 

Puritatea fizica minima a semintelor trebuie sa fie de 70%, iar germinatia minimum 50%. Perioada de semanat este toamna tarziu, in noiembrie, dar se poate semana si foarte devreme, in primavara.

 

Semanatul se va face cu semanatori universale (de tip SUP-21, SUP-29), adaptate pentru  seminte mici, la distanta de 50 cm intre randuri, cu o norma de samanta de 4 kg/ha. Semintele se pot amesteca cu nisip, cenusa sau rumegus, pentru o distribuire cat mai uniforma.

 

 

Datorita ritmului lent de crestere de la inceputul perioadei de vegetatie, exista pericolul imburuienarii culturii. De aceea este necesar sa fie mentinuta sub control dezvoltarea buruienilor, prin distrugerea acestora prin prasile si pliviri repetate.

 

 

Dupa recoltare, materialul vegetal trebuie uscat pe cale naturala, in incaperi uscate, curate, asezat in strat subtire, ca frunzele sa nu se scuture. Uscarea artificiala trebuie realizata la maximum 350 C; randamentul de uscare este de 3-4:1. Dupa recoltarea din vara, la un interval de 35-40 de zile, se mai poate obtine inca o recolta.

 

Recoltarea se poate face cu cositoarea mecanica, la care se va regla inaltimea de taiere la  20-25 cm, pentru a nu fi recoltata si partea lignificata a plantei. Daca suprafata cultivata este mica, se poate recolta si manual, cu secera sau cu coasa.

 

Conditiile de receptionare admit ca impuritati: maximum 5% flori brunificate, maximum 5% tulpini ce depasesc diametrul de 2 mm, maximum 1% tulpini fara flori si frunze, corpuri straine minerale maximum 0,5%, iar din cele organice maximum 1%; umiditatea trebuie sa fie maximum 13%.